Schimbă-ți modul de abordare (limbajul) pentru a-ți schimba viața!

Limbajul este, în primul rând, un instrument cu care ne comunicăm nouă înșine. Căci înainte de a ne ieși pe gură, cuvintele sunt gândurile noastre. V-ați întrebat oare ce se află în spatele cuvintelor pe care le gândiți? Și ce ascund acele cuvinte pe care alegeți (de cele mai multe ori inconștient) să le rostiți? De ce alegeți să folosiți anumite cuvinte în locul altora?

Răspunsul este simplu, la baza limbajului pe care ne-am obișnuit să îl folosim stau programele subconștiente înregistrate încă dinainte de a ne naște. Nu ne exprimăm așa la întâmplare, ci ne exprimăm așa cum am văzut că obișnuiau să o facă și apropiatii noștri (părinți, frați, bunici, etc.) când eram copii, pentru că am înregistrat programele subconștiente pe care ei le-au manifestat în prezența noastră.

Și în funcție de programele subconștiente pe care le-am înregistrat, de lipsă de iubire necondiționată, de frică de a nu fi acceptat, de frică de respingere sau de abandon, de nedreptate, de auto-devalorizare, de furie, de frustrare, omul va folosi predominant anumite cuvinte, expresii, tipare de exprimare.

Alege programul corect

Așadar, programele limitative predominante se vor reflecta direct în limbajul pe care îl folosim, atât interior, cât și exterior.

Foarte des intalnim formularea: “Scuze ca deranjez!””Imi cer scuze ca…”, de ce sa incepi o conversatie cu aceste cuvinte? Doar pentru ca ai programe subconstiente adanci de frica de respingere, lipsa de incredere in sine, programe de vinovatie sau rusine. Cum crezi ca ai putea deranja doar punand o intrebare? Nimeni nu ne poate deranja daca noi nu alegem sa ne simtim deranjati!

În NLP, există un principiu „Responsabil de succesul unei comunicări este cel care o inițiază.” Prin urmare sunt foarte importante atât cuvintele cu care ne transmitem mesajul (astfel încât cel căruia i-l comunicăm să îl înțeleagă), cât și cadrul în care se desfășoară discuția și pe care tot inițiatorul comunicării îl creează.

Nu e necesar să-ți ceri scuze pentru prioritățile și părerile tale, pentru că această atitudine deschide drumul spre vinovăție și autocenzură.

Uneori ni se cere să facem ceva ce nu vrem să facem. Indiferent de motiv, este în regulă. În loc să spui: „Îmi pare rău, nu pot face asta, poți spune, pur și simplu: „Mulțumesc, dar nu pot!”, si exemplele pot continua. Nu putem sa nu comunicam, orice comportament (chiar si tacerea) fiind semnificativa pentru interlocutorul nostru. Observarea limbajului pe care obișnuim să îl folosim, inconștient, poate fi o cheie înspre descoperirea și transformare programelor limitative ce s-au înregistrat în subconștient. Iar odată identificate aceste tipare putem începe să lucrăm înspre a le transforma și înlocui cu programe generatoare de resurse și abundență.

Cel mai important sfat: e timpul să încetăm să ne scuzăm pentru povestea noastră, pentru personalitatea noastră, pentru slăbiciunile noastre… Pentru că suntem noi.

Servicii complete de life coaching, pentru dezvoltare personală și un stil de viață sănătos.

Info & Utile

© 2021 Kristina State

“Falling down is not a failure. Failure comes when you stay where you have fallen.”

Socrates